Despre Ghinduș și stejarii plantați pe pășunile din jurul Coborului

Dragi prieteni ai stejarilor, vă mulțumim!

Cu ajutorul și cu toată susținerea voastră de la Bikeathon Țara Făgărașului 2021, am plantat și în toamna aceasta 100 de puieți de stejar pe pășunile de la Cobor.

Nu ne-am putut aduna în număr mare în acest sezon, dar ne dorim ca la primăvară să vă avem alături de noi și să plantăm mai mulți stejari.

Vă lăsăm mai jos mesajul lui Ghinduș, prietenul nostru stejar plantat în urmă cu doi ani la Cobor, martor la toată acțiunea noastră.

Dragi prieteni,

Aflați despre mine că sunt bine, sănătos. Am trecut cu bine peste toamna ușor secetoasă și tocmai ce mi-am lăsat cele două frunze colorate să se împrietenească cu vântul și să plece prin vecini.

După cum am aflat, sunteți foarte mulți cei care ați dat ascultare la Chemarea Stejarului, stră—stră-bunicul meu secular de la Ticuș.  Voi ați făcut posibil să nu rămân singur pe pășune și să am alături de mine, o mulțime de frați, surori și verișori.

Să vă spun cum a fost.

Cum stăteam într-o dimineață liniștit, uitându-mă după Surele noastre de Stepă năzdrăvane, aud gălăgie și vorbă multă.

Nici nu îmi venea să cred…..să tot fi fost vreo 100 de rubedenii de-ale mele, puieți mîndri de stejar, sănătoși și voioși, aduși de mâini harnice de prin alte locuri, să umple pășunile astea cumsecade de la Cobor.

Și să vedeți voi ce repede au lucrat oamenii, că nici nu trecuse bine soarele de crucea cerului,  că toți cei 100 de puieți erau frumos așezați în gropile lor, bine acoperiți cu pâmânt reavăn, și grozav înveliți, cât să nu îi deranjeze vreo sălbăticiune călătoare de prin părțile locului ( acum trebuie să recunosc că mi se face un pic frică de apropierea vreunei cornute de oaie sau de vreun ied ronțăitor).

Și i-am auzit pe oamenii aceștia care plantează, care ne caută pe pășune primăvara și toamna, care au grijă să ne numere și să ne mai aducă frați, că ei știu din vremuri mult îndepărtate, că toate pășunile astea aveau chip schimbat și că erau presărate cu o mulțime de stejari în trecut.

Eu știam acest lucru de la tații și străbunicii mei înțelepți. Ei au trăit și în acele vremuri și ne-au spus tuturor celor mici, puieților, că, într-o bună zi, oamenii își vor aminti de rostul naturii și al anotimpurilor, se vor opri din graba lor și vor da înapoi stejarii acestor pășuni.

Am tot vorbit și v-am povestit. Și am uitat să vă spun că eu nu sunt de prea multă vreme prin locurile astea. Norocul meu a fost că m-am rostogolit bine de pe-o ramură  a tatălui meu secular și am avut șansa să fiu bine înghițit de pământ hrănitor, udat de ploi mărunte și protejat de pături pufoase de zăpadă.

Am crescut tare bine la umbra tatălui meu, i-am ascultat sfaturile, poveștile și nu am ieșit din cuvîntul lui. Am înțeles repede că menirea noastră în lume este să creștem mari, să protejăm Pământul și toate vietățile lui,  să fim frați buni cu tot ce mișună pe deasupra noastră și pe sub noi. Să îi adăpostim pe oameni, animalele lor, să le facem umbră și să îi ajutăm.

În creșterea mea, m-am împrietemit cu păsările cerului, cu felurile vietăți,  cu ierburile grase din jurul meu. Am învățat avertizările fraților mei din jur și am ținut piept invaziilor de insecte, care se pomeneau să mă viziteze pe nepusă masă, nu întotdeauna din prietenie sinceră.  

Într-o bună zi, un om bun a venit la mine. I-a mulțumit tatălui meu că m-a crescut așa frumos pe lângă el, m-a scos ușurel din pământ și m-a luat cu el. M-a plantat apoi aici, pe această pășune cumsecade de lângă fermă, m-a îngrijit și vine mereu să mă vadă și să mă cerceteze.

Eu sunt bine, așa cum vă spuneam la început. Am crescut multișor în ultimii doi ani și aștept primăvară!

Cu mulțumiri și gînduri seculare de bine,

Ghinduș

Fotografii: George Costan, Georgiana Andrei